Cookies on the PokerWorks Website

We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue without changing your settings, we'll assume that you are happy to receive all cookies on the PokerWorks website. However, if you would like to, you can change your cookie settings at any time.

Continue using cookies

Ştiri de poker | Turnee | WSOP

Ziua 7 la WSOP: Te iubesc, omule

Distribuie

Am parcat la Rio după ce am condus puţin de la hotelul meu iar parcarea se umplea repede i încă mai erau 30 de minute până la prânz. Nu verificasem încă programul deci nu ştiam ce eveniment începea astăzi, dar aveam o bănuială. Sentimentul din mine a fost confirmat imediat ce am intrat la Rio şi am văzut mulţimea de jucători uimită... exact ca un copil care merge pentru prima dată la magazinul de jucării şi mama sa îi spune să-şi aleagă orice doreşte. Mda, era un turneu 1.5K NLHE, sau cum îl numim noi în media, donkament.

Am supravieţuit plimbării lungi şi am luat loc. Intrarea în zona de media se face pe una dintre ultimele uşi din sală şi este unua dintre puţinele uşi neîncuiate înainte ca jucătorii să fie lăsaţi să intre. La scurt timp după ce am intrat,un jucător obişnuit a intrat, a aruncat o privire în jur, şi ca şi cum nimic nu ar fi fost ieşit din comun (până la urmă erau doar vreo 200 de mese fără jucători şi un singur dealer, nu, nimic neobişnuit până acum) a început să meargă către masa lui. Acest lucru a dat naştere la o reacţie în lanţ, mulţi jucători intrând şi făcând acelaşi lucru şi în curând, intrau constant în cameră. Agentul de securitate care nu ştia despre aceasta, fiind în partea cealaltă, a venit repede dar probabil era prea târziu. Din fericire agentul de pază a primit o graţiere când directorul turneului l-a anunţat să-i lase să intre.

În timp ce mă îndreptam către turneul de 1.5K, am dat peste un Hevad Khan tăcut şi supus. Este mult mai rezervat decât era acum câţiva ani iar părul şi barba sa aproape că îi dădeau înfăţişarea unui sălbatic. Am vorbit puţin cu el şi mi-a şoptit că va călători la circuit încă puţin şi apoi va lua o lungă pauză de la poker. L-am întrebat ce va face şi mi-a spus că va călători în Europa şi doar se va relaxa, va petrece şi se va distra. I-am spus că o pauză de la poker era întotdeauna un lucru bun şi să se bucure de viaţă cât putea. Am o presimţire totuşi că dacă ar fi avut un rezultat bun la un eveniment, s-ar fi răzgândit.

Îl cunosc pe Tim Lavalli de ceva timp. Obişnuiam să predau a o şcoală de poker online iar el era membru acolo. Recent, împreună cu Amy Calistri, a fost co-autor al autobiografiei, Check-raising the Devil, pentru Mike Matusow şi în această dimineaţă Tim mi-a oferit un exemplar. Voiam ca Mike să îl semneze şi Tim mi-a spus că era pe hol şi semna exemplare. Un moment perfect, m-am gândit. Am luat cartea şi m-am îndreptat spre ieşire, în hol. Era cu doar câteva minute înainte de prima pauză de la donkament şi erau o grămadă de oameni în jur, mulţi dintre ei fotografiindu-se cu Mike care stătea la taraba sa.

Mike striga din toţi plămânii, “Nu mai staţi în jur! Ori cumpăraţi o carte ori căraţi-vă de aici!”

Oamenii râd şi acest lucru îl încurajează pe Mike să strige şi mai tare. M-am strecurat rapid şi mi-am semnat cartea în timp ce strigătele lui Mike convingeau două persoane să vină şi să cumpere cartea. Iată un vânzător adevărat.

Astăzi a fost o zi plină. S-au desfăşurat turnee peste tot şi cu greu puteai să-ţi dai seama ce se joacă acolo. Turneul 1.5K PLO a reînceput chiar în faţa zonei pentru media. Evenimentul 10K Stud era în partea cealaltă. Turneul 1.5K ocupa restul zonei de turnee din Amazon Room, jumătate din Brasilia şi Miranda room. Într-un colţ din Brasilia, au reînceput turneul 1K Stimulus. Nu mi-am dat seama că au reluat turneul Stimulus acolo şi în timp ce intram în cameră, mă gândeam că aceşti jucători cu siguranţă aveau o mulţime de jetoane pentru un turneu care dura doar de câteva ore (am crezut iniţial că este turneul de 1.5K).

Am încetat să mai privesc turneul de 1K pentru un timp. Mandy Baker, o tânără profesionistă de la Full Tilt era încă în joc. Totuşi, după două minute după ce am început să o urmăresc, a avut dame şi a întâlnit aşi, fiind eliminată. La o lată masă, s-a făcut fold către small blind care a mutat all in. Big blind-ul s-a uitat la cărţile sale şi a mormăit “uh oh.” Dealer-ul a spus “call” şi înainte ca big blind-ul să o ia razna, directorul turneului care era chiar acolo a corectat dealer-ul. Şi acesta este un motiv important pentru care trebuie să te asiguri că vorbeşti tare şi clar la mese.

L-am întâlnit pe Rich Murnick în 2007 în timp ce evolua la un eveniment NLHE. M-a întrebat dacă îl voi fotografia şi voi publica poza pentru ca familia sa să o poată vedea şi m-am simţit obligat să o fac. Murnick a luat locul doi la acel eveniment iar eu am fost acolo pentru a-l urmări cum progresează. Când juca la evenimentul principal din acel an, a insistat să mă invite la cină la Buzio's, un restaurant drăguţ de la Rio, în fiecare pauză de cină. Zi după zi, reuşea să mă invite la cină. L-am văzut anul trecut şi din nou a insistat să mă invite. Cui să-i spun nu?

Deci imaginează-ţi delectarea mea (sau mai curând delectarea stomacului meu) când m-am întâlnit astăzi cu Rich. “Ca de obicei,” am glumit eu.

Mi-a strâns mâna şi a spus “Buzio's? Absolut.” Ajunge până la pauza de cină şi mergem la Buzio's. Plecasem puţin mai devreme pentru a rezerva o masă şi i-am dat un mesaj ca să-i spun unde era masa. Camera din spate era plină cu jucători de poker, printre care şi Kevin Saul, Dustin Woolf, Bryan Micon şi Michael Gracz. Murnick a comandat şi s-a scuzat că merge la toaletă. Am decis să-i trimit iubitei mele un scurt mesaj-text “Te iubesc foarte mult!” am scris pe telefon şi am selectat un nume şi apoi l-am trimis.

Rich revine de la toaletă şi începem să discutăm iar el se uită la telefonul său foarte încurcat. “Despre ce e vorba,” mă întreabă şi îmi arată telefonul. Acolo, pe telefonul lui Murnick era un mesaj text de la mine care spunea “Te iubesc foarte mult!” Murnick s-a ridicat, în glumă, şi a spus “Eu plec acum.”

Nu cred că am fost vreodată mai stânjenit.

Şi cu aceasta, închei. Mâine va fi o zi plină. Trei mese finale, ziua doi de la 1.5K NLHE şi două noi evenimente care vor începe. Până atunci...