Cookies on the PokerWorks Website

We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue without changing your settings, we'll assume that you are happy to receive all cookies on the PokerWorks website. However, if you would like to, you can change your cookie settings at any time.

Continue using cookies

Ştiri de poker | Turnee | WSOP

Ziua 32 – Furia jucătorului slab

Distribuie

Înţeleg acum cum se înfurie unii oameni deoarece eu însumi mă înfurii ca jucător slab când are loc un eveniment $1.500 No Limit Hold Em într-un weekend. Ar trebui să fiu obişnuit, dar este ceva care mă face să încep ziua prost de fiecare dată. Începe în timp ce conduc către Rio cu 30 de minute înainte de prânz şi este o coadă de taxiuri care blochează fiecare intrare, inclusiv cea către valet. Reuşesc să mă strecor afară printre ei dar nu înainte să fiu de trei ori aproape de a fi lovit de şoferii de taxi care nu se sinchiseau să se uite pe unde merg. Valetul este în mod surprinzător gol aşa că cel puţin de o problemă am scăpat.

Devine mai rău când intru. Am mai scris despre aceste lucruri deci nu voi intra prea mult în detalii dar practic tot holul de la Amazon Room până la intrare este plin. Pentru cei care nu au fost la Rio, acesta este un hol extrem de lung... probabil are lungimea unui teren de fotbal. Nu ar fi fost atât de rău dacă oamenii s-ar fi mişcat dar majoritatea stau acolo şi se uită ca nişte copii la Toys R Us. Exact când credeam că am găsit un culoar liber, tipul care mergea înaintea mea se decide să se oprească brusc. Aproape că am dat peste el... probabil ar fi trebuit să o fac... dar am reuşit să-l evit în ultima secundă. Când încercam să-l evit, a dat peste mine un tip uriaş care avea o pălărie de cowboy şi aproape că era să cad. M-am scuturat şi nu am spus nimic deşi în interior spuneam tot felul de lucruri. În mod normal să merg de la intrare până în Amazon Room îmi ia cam trei minute. Astăzi îmi ia zece. Când mă aşezam la locul meu, sunt lovit, transpirat şi sunt foarte furios pe jucătorii slabi. Din fericire, sunt un tip destul de relaxat şi îmi ia doar câteva minute să mă calmez.

Celălalt lucru la aceste turnee de $1.500 este că sunt atât de mulţi jucători necunoscuţi că aproape că te pierzi î căutarea feţelor familiare. Îl văd pe unul dintre fotografii oficiali întrebându-se, cu o privire care nu exprima nimic. “Te-ai rătăcit?” o întreb. “Huh,” spune ea. Îi spun că arată de parcă s-ar fi rătăcit şi caută ceva şi adaug, “Este că nu recunoşti pe nimeni, nu-i aşa?”

“Exact asta este,” a spus ea. “Cred că am făcut doar cinci fotografii în treizeci de minute până acum.”

O văd din nou la 4 p.m. când a început evenimentul H.O.R.S.E. Nu mai este nevoie să spun că nu mai arăta aşa pierdută cu atâtea nume mari la eveniment.

Jeffrey Pollack comunică întruna cu fani, jucători şi reprezentanţii media prin cea mai nouă tehnologie. Astăzi a pus întrebarea dacă un eveniment WSOP ar fi să se epuizeze, ar asigura WSOP pe oricine care doreşte să joace că o poate face. Am trimis un răspuns scurt dar pentru mine cine vrea să joace la un turneu WSOP şi are bani să o facă, ar trebui să aibă acces. Rio are o mulţime de spaţii... dacă spaţiul este problema, atunci să folosească una dintre acele camere. Sau să procedeze ca la evenimentul 1K NLHE unde au avut două zile 1 separate.

Am dat peste Beth Shak în timp ce mă plimbam. Nu am mai văzut-o de ceva vreme şi i-am reamintit că evenimentul principal va urma în curând şi dacă voia să folosească marele animal pentru pozele mele din acest an va trebui să îl cumpere repede. “Oh bine,” a spus ea, sărind şi luându-şi poşeta. Îmi dă cartea ei de vizită şi spune, “Orice ai face, nu da numărul meu la nimeni, tocmai a trebuit să-l schimb pentru prima dată în 15 ani.”

Am râs şi am anunţat la masă că aveam o carte de vizită care valora $100. Cea mai bună ofertă pe care am primit-o a fost de $10 deci am decis să renunţ.

Un lucru neobişnuit pe care l-am văzut astăzi a fost că foarte mulţi jucători purtau echipament Paradise Poker. Când am început să joc poker, Paradise era unul dintre site-urile pe care le frecventam. Am crezut că au ieşit de pe piaţă dar se pare că nu din moment ce aveu pe puţin 100 de jucători la evenimentul de astăzi.

Am auzit două zvonuri nefondate dar probabil adevărate din moment ce le-am auzit astăzi din mai multe surse. Primul era despre Eskimo Clark care ar fi urmărit un dealer în camera de odihnă pentru a o jigni. Al doilea era despre Thang Luu care l-a pleznit pe un dealer peste mână şi i-a rupt-o. Răbdare, răpdare băieţi, este doar un joc. După cum am spus, nu sunt sigur că zvonurile erau adevărate dar un angajat mi-a confirmat că ar fi auzit despre fiecare incident.

Un sfârşit de săptămână Freudian: Jeffrey Pollack merge către Gabe Kaplan când îl vede jucând la evenimentul 50K H.O.R.S.E. şi îi spune, “Bine ai venit.”

Poate mă amuz eu uşor, dar acest lucru m-a făcut să râd.

Nici cei mai mari jucători nu sunt imuni la frustrare. Treceam pe la o mână de Stud 8 unde Nick Schulman făcea check call la pariurile lui Doyle Brunson şi apoi la runda 7 a făcut check raise la Doyle. Doyle a plătit şi când Schulman a etalat A-3-4-5-6-7 pentru 6 low şi o chintă 7 high, Doyle a dat din cap şi a aruncat cărţile, mormăind ceva.

Multe se vor întâmpla mâine şi eu voi fi acolo pentru a-ţi aduce cele mai recente deşi nu cele mai plăcute ştiri. Până atunci...